Imi e atat de dor de tine ca te simt in fiecare respiratie pe care o iau. E tot mai greu aerul si-n fiecare expiratie simt ca esti tot mai departe. Distanta ne descompune in doi straini ce poarta timpul la mana. Nu pot sa te uit, cum as putea vreodata?
Te-as chema sa ma vezi cum te astept zi de zi, cu aceleasi grele respiratii. Sufletul mi se trage-n plamani, si-l tin acolo strans sa nu-mi mai amintesc de tine. Insa tu esti peste tot.
Dar tu esti mereu acolo, iar eu mereu aici..
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu