Nu am chef azi

In momentul de fata nu iti pot spune decat:
„Te-am iubit, maaaa!
Te iubeam! Fraiere!”

In amintirea unui "el"

Dupa atata timp nu aveam nevoie decat de un "o sa fie bine, iti sunt alaturi" si nici asta n-ai fost in stare sa spui.
Dupa atat timp.. dupa atatea greseli, totul se distruge.

„E mai usor sa tii oamenii la distanta decat sa ii lasi sa se apropie de tine, si tu probabil stii asta mai bine decat mine.”

Nimic nu se pretuieste, nici macar pe noi insine

Incep sa ma obisnuiesc cu ideea ca oamenii se schimba, sau ca nu se schimba niciodata.
In ultima vreme mi-am petrecut timpul gandindu-ma la lucrurile si persoanele de care mi-e dor. E un dor care nu pleaca maine si nici nu se uita cu ziua de ieri. Ramane acolo, in fiecare colt al trupului meu si tresar doar la o simpla vorba spusa de el.
De ceva vreme, nu ne mai vorbim, nu mai comunicam, ne intersectam subtil priviri si atunci intoarcem capul. Orgoliul si incapatanarea ca "eu am dreptate" ne distrug. Pe zi ce trece, pierdem tot. Nu ne dam seama de asta sau ne e teama sa recunoastem. Si continuam asa, in prostia noastra, sa ne hranim orgoliul in locul sufletelor noastre. Ce maine, poate, mor!

Need you tonight

Ce dor mi-era de tine.
Ai ramas tu, acelasi copil cu ochii albastrii, la fel de dragut, de tandru, de placut.
Multumesc pentru imbratisari, pentru clipele de dor, pentru atingerea ta, pentru prezenta, pentru strangerea de mana, pentru iubire. Pentru tine!

Multumesc ca n-ai uitat.

Multumesc pentru ca, chiar daca ai plecat 9 LUNI , nu mi-ai lasat sufletul gol!

Ai ramas cel mai frumos vers din toate cantecele mele.

" Mi-e greu sa-ti spun in vorbe ce-i in inima mea, in inima mea.
Dar dac-ai fi un cantec, intr-una te-as canta, te-as canta. "

You used to be so fucking great

Nu te-am mai cautat de ceva vreme, tu continui o mai faci din cand in cand.
Incep sa ma resemnez cu timpul si distanta ca, oricat de aporape sau de departe sunt de tine, parca nu te-am gasit inca. Nu pot sa ascund sentimentele la nesfarsit si nici sa le neg, nu pot sa zic ca nu imi pasa..as fi ipocrita.
Timpul imi sta in loc si sunt zile in care tanjesc dupa o vorba, o atingere, o imbratisare de a ta. Dar apoi timpul trece, timpul nu tine cont de dor si vine cu alte zile cand nu vreau sa mai stiu nimic de tine. Stiu ca obisnuiesc sa te iubesc. Astfel ramane iubirea, nu dispare pur si simplu. Exista fara sa stim ca e acolo, fara ca admitem ca va fi. Ea nu dispare odata cu tine si fericirea pleaca odata cu el din viata ta.
Nu pot sa mai privesc in urma si cred ca daca intr-adevar avem o sansa, trebuie sa lasam trecutul in spatiul lui.
Te voi revedea, si sunt curioasa daca mai poti sa-mi daruiesti ceva!